V. S. Naipaul – împăcarea dintre om și scriitor

de Dana Pîrvan-Jenaru acum 4 ani

Complicațiile statutului de outsider au marcat atât viața, cât și literatura lui V. S. Naipaul, mai întâi ca indian în Trinidad, apoi ca indian din Trinidad în Anglia, unde ajunge la 18 ani, prin obţinerea unei burse la Oxford. Teme ca exilul și apartenența sunt puncte centrale ale operelor sale, autorul devenind cea mai importantă voce a ficțiunii postcoloniale, statut confirmat şi de primirea premiului Nobel în 2001.

Volumul Enigmatica sosire (1987) are un puternic substrat autobiografic, surprinzând impactul paradoxal al emigrației. Scindarea între ființa omului și ființa scriitorului se tranformă într-o o sursă sigură de vulnerabilitate și de inadecvare, cu atât mai mult cu cât viaţa i-a fost o serie neîncetată de sosiri şi de plecări (India, Anglia, America de Sud, Africa), fiecare cu incertitudilile ei şi cu metamorfozele implicite.

Deși etichetat ca roman, Enigmatica sosire este un amestec de ficțiune, memorii și jurnal intelectual (focalizat pe relația dintre scriitor și lume). Carte contemplativă (contemplare a spațiului și contemplare de sine), scrisă într-un ritm lent, Enigmatica sosire urmărește deslușirea elementelor definitorii în evoluția scriitorului împărțit între mirajul lumii necunoscute – ce ar putea echivala cu libertatea – și trecutul apăsător din colonii. Astfel, în roman sunt surpinse reacțiile și prefacerile minții și sufletului la contactul cu diversele și surprinzătoare forme ale civilizației care-i răsar în față în zona pastorală a Angliei, unde a ales să se stabilească. Dacă la suprafaţă, noutatea pare fermecătoare (cu atât mai mult cu cât este percepută prin intermediul ideilor transmise exclusiv prin literatură, pictură sau istorie), în realitate, viaţa descoperită în Anglia (în ceea ce are ea mai relevant) este lipsită de farmec şi meschină. Acasă visa că ajunge în Anglia, în Anglia visează că se întoarce acasă. Totul e perceput ori creat ca nou, de la iarna în care zăpada este doar o posibilitate, de la senzualitatea pachetelor de ţigări, citirea pentru prima dată a unui ziar, cenuşiul luminii, avalanşa de nume necunoscute din librăriile engleze, până la iarba care crește parcă şi ea alfel și până la oamenii care, într-un final, vor muri la fel cum se moare pretutindeni.

Citește continuarea articolului aici.