Ulise la Viena, un cioclu şarmant

de Autor invitat acum 9 ani

Ulise a devenit personajul care a avut cele mai multe furturi de identitate la activ. I-a şterpelit mai întâi CNP-ul lui Leopold Bloom, iar când s-a plictisit de plăcerile puse la dispoziţie de James Joyce în Dublin, scriitorul Jiri Marek l-a luat sub aripa sa protectoare. L-a plimbat printr-un oraşel de provincie din Cehia, apoi l-a obligat să-şi ia lumea-n cap şi să plece la Viena. Noua identitate? Unchiul din străinătate, descurcăreţul familiei şi modelul tocmai bun de urmat pentru nepotul avid de poveşti palpitante. Călătoria lui Ulise nu se opreşte niciodată, însă: odată naufragiat pe insula din mintea lui Jiri Marek, va câştiga de pe urma celor ajunşi la capăt de drum. Aţi ghicit! Unchiul meu Ulise este odiseea unui antreprenor de pompe funebre, devenită o satiră în culori deloc sumbre. Să recunoaştem! Ulise are măcar inspiraţia de a lua identitatea unor personaje din epoci diferite, ca să nu fie prins.

În spatele Cortinei de Fier, Ulise are un alt nume. Acum îşi zice Josef Frajvald. Este fiul unui negustor de cai priceput, care transformă orice mârţoagă răpciugoasă într-un cal breaz. Dar tatăl uns cu toate alifiile ar vrea o carieră de veterinar pentru fiul său. Aşa va fi el răzbunat după ce a răbdat controalele unor astfel de medici, gata să-i dea în vileag până şi cel mai bun vicleşug folosit la târgurile de cai. Acum e rândul altora să se teamă de autoritatea unui Frajvald! Dar zeii aveau alte planuri, iar Ulise ajunge „om de afaceri".

Toţi banii agonisiţi de bătrânul Frajvald sunt luaţi de fiul plecat să înveţe la Viena. Nu s-ar fi lăsat dus cu una cu două la Viena, dar Josef ştie că nu are ceva mai bun de făcut în orăşelul său. Dacă vrea să fugă de viaţa plictisitoare şi de invidia surorilor linguşitoare, trebuie să ia primul tren spre capitala imperială. Dar Ulise nu-şi toceşte coatele în sălile de curs. Băncile şcolii sunt prea mici pentru cineva versat în arta curtoaziei şi a dialogurilor de cafenea. Damele aristocrate nu vor să-i rateze prezenţa şi îi furnizează neruşinatele bârfe de budoar, iar prietenii din copilarie îi invidiază talentul în a deschide uşa exclusivistelor saloane vieneze.

Totuşi, Ulise îşi păstrează mentalitatea pragmatică. Nu se lasă copleşit (în totalitate). Sirenele mondene îl transformă într-un dandy fără cusur, dar un dandy chibzuit. Josef îşi drămuieşte fiecare bănuţ. Epatează prin tinichele cumpărate ieftin, iar priceperea în a disimula o bunăstare închipuită va transforma o banală sticlă într-un diamant, semn c-a ştiut să fure meserie de la părintele şarlatan. Josef păstrează o parte din educaţia sănătoasă, care l-a învăţat să evite cheltuielile inutile. Oricum n-are încontro, nota, în localurile scumpe, fiindu-i plătită mereu de marile dame rafinate ale imperiului.

Dar nu mondenele din înalta societate aveau să-i marcheze destinul. Ele erau doar sirenele amăgitoare, pe care Ulise le va ocoli. El va fi sedus de Calypso, deghizată într-o văduvă din Viena, emancipată şi întreprinzătoare, patroana unei mercerii. Eroul nu poate rămâne indiferent în faţa unei femei coapte. Ea îl iubeşte cu acte-n regulă, vrea să-i arate latura domesticită a drăgălăşeniei de alcov şi îi cedează afacerea fostului ei soţ - o firmă de pompe funebre din Praga. Aşa devine Ulise mai-marele groparilor, un cioclu plăcut la vedere. El ştie să alunge sinistrul prin eleganţa vieneză, prezentă chiar şi la înmormântări.

Citiţi restul articolului aici.