O viaţă pe repede înainte

de Cătălin Stănescu acum 6 ani

1954 a fost un an bun, ca să îi parafrazez pe cei de la The Who. Anul se deschide cu o critică tovărășească adusă comunismului de către Milovan Djilas, preşedintele Parlamentului iugoslav, Joe DiMaggio cere şi obţine mâna lui Marilyn Monroe, Elvis Presley înregistrează single-lul de debut, “That’s All Right”, cea mai bună naţională de fotbal din istoria Ungariei pierde într-un mod absurd finala campionatului mondial în faţa Germaniei cu 2 la 3, după ce cu o zi înainte îi administraseră un  8 la 3 red hot chili peppers, URSS îşi anunţă disponibilitatea de a intra în NATO, Franţa începe războiul din Algeria şi pierde Vietnamul, iese pe piaţă modelul Corvette 1954 la 2.774 de dolari, preţ de producător – un design fantastic, tutti naturale!, Hemingway primeşte premiul Nobel pentru literatură, la Théâtre de Babylone are loc reprezentaţia cu Amédée ou Comment s’en débarasser de Eugène Ionesco, în Pleiade apare Baudelaire. Oeuvres complètes, Simone de Beauvoir, cu Les Mandarins, cucereşte Prix Goncourt, Camus se îndreaptă spre premiul Nobel și moarte cu volumul de eseuri Été, iar lui Pierre Daninos îi apare Les Carnets du Major Thompson.

Unul dintre cei mai frumoşi şi mai nebuni poeţi francezi, Georges Brassens, lansează La mauvaise réputation – (Mais les braves gens n’aiment pas que l’on suive une autre route qu’eux) deşi mai erau doar câţiva ani până la oficializarea mişcării flower-power şi explozia revoluţiei sexuale.

În acelaşi an, la 15 martie 1954,
intră în viața literară
cu romanul Bonjour tristesse o tânără de 18 ani, Françoise Sagan, și, odată cu el, se prinde într-un puzzle bulversant din care rămâne cu eticheta de simbol al unei tinere generații stinse prea devreme.

Citiţi articolul în întregime pe The Chronicle.