Nici în vis n-am sperat că se va publica şi la noi, atât de curând, „Jurnalul unui psihopat”
Nici în vis n-am sperat că se va publica şi la noi, atât de curând, „Jurnalul unui psihopat”, de Venedikt Erofeev, carte despre care se vorbea cu admiraţie în cercurile celor ce-l îndrăgesc pe autorul poemului în proză „Moscova-Petuşki”. Şi iată că volumul a apărut acum, graţie Editurii Art şi prolificului traducător de literatură rusă, Mihail Vakulovski.
Cartea cuprinde cinci caiete ce acoperă perioada octombrie 1956 – noiembrie 1957. Scriitorul declara într-un interviu că a început să scrie cu adevărat în 1956, la sfârşitul primului an de facultate. Caietele au fost însă date în grija celui mai bun prieten, cu rugămintea de-a nu fi publicate decât după moartea autorului. Iar Erofeev a murit în 1990, la 52 de ani. Au mai trecut 20 de ani şi iată volumul tradus în română.
Cartea, mult mai mult decât un simplu jurnal, este un monolog atipic, teatral, scris pe mai multe voci şi în mai multe stiluri. Este momentul naşterii unui scriitor, cum suntem avertizaţi pe ultima copertă. Cu temele sale obsedante, cu rănile expuse, cu ironie, umor nebun, duritate şi delicateţe laolaltă.
Iată o mostră de poezie, din jurnal: „În luna aprilie Erofeev s-a gândit că n-ar fi rău să dea naturii ce-i al naturii. Acest dar inoportun l-a împins într-o tristeţe iremediabilă şi a mărit unghiul planului înclinat pe care era nevoit să se mişte. (...) Până la sfârşitul lunii septembrie Erofeev a zăcut în pat încontinuu, aproape fără a se mişca, aruncând zoaie şi murdării pe colegii săi de grupă şi înecându-se şi complăcându-se în adâncimea căderii sale.”
