Iubirea la un click distanță

de Ioana Boștenaru acum 1 an

În zilele în care facebook-ul a devenit noul registru de evidență a populației și, implicit, a relațiilor, Horia Corcheș transformă această nouă realitate în subiect de roman și îi poartă pe cititori într-o goană a e-mailurilor și a postărilor, ale căror surse se pierd în crepusculul existențial, tânjind după zvâcul oferit de un simplu click. Prospăt înclinat spre aria romanescă, Horia Corcheș scrie astfel un roman actual, dar care tratează o problematică veche de când lumea: erotismul. Partaj e un roman despre amantlâcuri în care personajul principal, Matei Jitaru, intră ușor, dar din care iese cu greu, meditând la nesfârșit asupra locului în care se situează. Triunghiurile amoroase formate permit un insight cu privire la ce reprezintă viața de familie în societatea actuală, Matei fiind cel care dictează ritmul.

Tonul scriiturii este fixat încă din primul capitol, care nuanțează voalat turbulențele existențiale pe care le resimte eroul și incertitudinea în fața stabilirii factorilor decisivi care au contribuit la turnarea sa în șablonul actual. Prezentarea vieții sale amoroase în paralel cu a unchiului Ionel accentuează trăirile personajului, conturându-se un anti-model erotic, pe care Matei îl urmează însă cu desăvârșire. Deși redarea se face pe „muzici” diferite, lucru evident și la nivel lingvistic, poveștile sunt convergente. Poate că unchiul Ionel nu împarte like-uri pe facebook, postulând imagini virtuale cu Măriuța, dar admiră trupurile goale de femei din revistele pentru bărbați, hrănindu-și apetitul sexual și nestatornicia în plan erotic, nestatornicie vizibilă și în cazul nepotului său.

Jocul atunci-acum nu este pregnant numai la nivelul structurării romanului, ci și la nivelul construcției personajelor, a căror conștiință este scindată chiar și temporal vorbind. Personajele sunt prinse în vâltoarea amintirilor, care le alimentează în prezent iubirea carnală, intensă și impulsivă din trecut. De o parte se află Maria, care retrăiește intensitatea momentelor trecute: „Maria își aminti prima lor noapte (…) Într-un moment de tandrețe, ea îi sărutase ceafa și-i spusese pentru prima dată: te iubesc, Matei! Îi simțise mirosul de peste noapte pe piele. Matei își întorsese capul spre ea din ecranul laptopului. Poate acum vor începe să se așeze lucrurile. Oricum, un semn pe viață era în ea”. De cealaltă parte se află Matei, intelectualul fumător, meditativ și întrebător, care încearcă să găsească chintesența iubirii, fiind actorul principal într-un „du-te, vino” continuu printre femei prinse în mariaje eșuate, fiecare umplând în felul ei golul său existențial: „Arina era frumoasă și nebună. Maria era frumoasă și caldă. Își închisese o clipă ochii și trăsese adânc din țigară. Le vedea imaginile, fotografiate, în spatele retinei, în paralel”.

 

Citește în continuare aici.

Vă recomandăm şi