In cafeneaua tineretii pierdute

09 octombrie 2012

N-am fost, inca, la Paris. Nu m-am plimbat pe strazile lui, n-am vazut Parisul turistic, Parisul romantic, Parisul - oras obisnuit pentru locuitorii lui. Am citit insa si m-am lasat purtata in perioada boema a acestui oras, ajungand in anii '60 alaturi de personajele din romanul "In cafeneaua tineretii pierdute".

Cele cinci parti in care este structurata cartea - ori poate capitole - ne prezinta totul prin perspectiva cate unui personaj. Ajungem astfel intai in cafeneaua unde se intalneau tinerii aspiranti in ale artei, in Le Conde. Intalnim cateva personaje interesante care se intalnesc adesea si discuta fara a oferi insa cine stie ce detalii despre ei. Cafeneaua e un soi de loc unde timpul ramane suspendat - si de fapt putini dintre cei care vin aici si-ar dori sa se intalneasca prin alte locuri cu prietenii de pahar.

Incet-incet constatam ca un personaj ne cucereste atentia: Louki - asa fusese botezata de cei de la Le Conde tanara Jacqueline Delanque, o fata cu un trecut nu tocmai usor, cu o situatie familiala destul de grea care isi doreste sa evadeze din acest cerc. Reuseste sa faca acest lucru printr-o casatorie cu un barbat nu batran, dar mai in varsta decat ea. La un moment dat ceva se intampla, ceva care in final duce la intalnirile de la cafenea si la intamplarile ulterioare.

Nu avem un roman cu o actiune care sa ne tina cu sufletul la gura, chiar daca oricare cititor sigur este curios ce se intampla cu Louki, cine este ea si de unde vine, insa avem o carte care ne cucereste prin stil. Nici nu ai idee cand ai ajuns in anii '60 si citesti fiecare pagina de placere, descoperi lumea prin ochii personajelor. O lectura placuta si relaxanta propusa de Patrick Modiano si Editura ART.

Citeşte restul articolului aici.

Toate drepturile rezervate © Grupul Editorial ART