Hant’a, tăietorul tandru

de Ela Pîrvulescu acum 1 an

Scriitorul ceh, Bohumil Hrabal, publica microromanul cu puternice note autobiografice, O singurătate prea zgomotoasă, în 1980, într-o țară aflată în plin totalitarism, făcând astfel o dovadă de rezistență intelectuală. Cartea, scrisă într-un limbaj puternic poetizat, prezintă o perioadă din viața unui lucrător boem, care de 35 de ani presează hârtie veche și cărți. Pe lângă descrierea muncii, pe care o face cu o deosebită tandrețe, atenție și lentoare, Hrabal va insera și amintiri ale lucrătorului, povești de dragoste (unele stranii, altele umilitoare), discuții cu un bătrân profesor căruia îi procură cărți, coabitarea cu șoarecii și șobolanii din pivnița în care lucrează și povești cu cărți, multe povești cu cărți. Dintre aceste povești, una este notabilă pentru oglindirea ostilității unui sistem politic opresor, și anume aceea cu cărțile Bibliotecii Regale Prusace, declarate pradă de război și încărcate, pe timp de ploaie, în vagoane descoperite: ”Toată săptămâna a plouat şi când ultimul camion a dus ultima carte la gară, trenul a pornit prin ploaia torenţială. Din vagoanele deschise picura apă aurie amestecată cu funingine şi cu cerneală tipografică. Eu stăteam rezemat, privind uimit întâmplarea la care eram martor, până când ultimul vagon a dispărut în ceaţă şi în ploaie, ploaia mi s-a amestecat pe faţă cu lacrimile”.  Între anii 1954-1959, Hrabal a lucrat la o colectură de hârtie veche din Praga.

O singurătate prea zgomotoasă, în ediția prezentă, este apărută la Editura Art, în 2014 și tradusă de Sorin Paliga. O carte despre cărți nu-și putea avea prefața și postfața decât din cărți, de data asta din carte – ca și cum doi scriitori prieteni și-ar fi făcut un al treilea prieten și ar vorbi cu toții pe aceeași limbă: limba gândită de Hrabal și vorbită de Hant’a. Așadar cartea este întâmpinată cu un Preludio affetuoso, compus de Marin Mălaicu-Hondrari și tributată, în final, cu un Adagio Lamentoso în memoria lui Bohumil Hrabal (Hrabal însuși punând  la sfârșitul cărții un poem intitulat Adagio Lamentoso în memoria lui Franz Kafka), compus (cu excepția câtorva cuvinte, în întregime din textul lui Hrabal) de Dan Coman.

Citește în continuare aici.