Doica de la Giurgiu

de Anca Giura acum 3 ani

Mulţi dintre noi avem biografii banale, liniare. Alţii posedăm istorii personale demne de scenarii fascinante de film. Se întâmplă ambele lucruri şi cu scriitorii, iar în cea de a doua categorie intră înaintea altora cazul lui Elias Canetti.

După cum se ştie, nu-l putem integra pe Elias Canetti unei literaturi naţionale precise. Născut în Bulgaria, mutat în Anglia, maturizat la Viena şi Zurich, scriind în germană, Elias Canetti s-a luptat o viaţă cu demonul identităţii sale ambigue. Cu certitudine, s-a născut într-o familie bogată de evrei sefarzi în spaţiul balcanic, la Rusciuc, şi în mod fascinant a băut lapte de la o doică româncă: ,,Giurgiu, oraşul de pe celălalt mal, aparţinea României. Mi s-a spus că de acolo era doica mea, cea care m-a hrănit cu laptele ei. Era o ţărancă puternică, sănătoasă şi-şi hrănea şi propriul copil pe care-l adusese cu ea. Am auzit spunându-se lucruri lăudabile despre ea, şi deşi nu mi-o amintesc, cuvântul ,,românesc’’ a rămas pentru mine, de dragul ei, plin de o rezonanţă caldă.’’

Prin amintirile bogate ale primilor ani de viaţă, viitorul laureat Nobel se va simţi legat ombilical de spaţiul balcanic. Însă încă de pe atunci, în biografia redată de această carte se insinuează un straniu dispreţ faţă de mamă, amestecat cu fascinaţie. Detaliul se va lămuri atunci când tatăl său va muri de infarct la numai 31 de ani. Această ireparabilă pierdere îl va transforma pe viitorul scriitor. N-a fost îndeajuns că a rămas orfan de tată, dar cel mai grav era că moartea tatălui i-a fost învăluită în minciună. Se pare că un adulter incert al mamei l-a făcut să suporte un şoc pe tânărul bărbat. Alţii au spus că de fapt ştirea din ziar cu începerea războiului balcanic l-a dus la dezastru. Niciodată lămurit asupra a ce a fost cu adevărat, copilul va suferi mut de pierderea unui tată blând şi iubitor, dar totodată se va îndepărta periculos de mama sa, pe care, evident fără a o mărturisi, o considera culpabilă.

Citeşte restul articolului aici.