Doctrina de apărare a poeziei: Mallarmismul

de Cătălin Stănescu acum 6 ani

În noiembrie 1989, la o zi după căderea lui Jivkov, când am primit cadou Albumul lui Mallarmé, avusesem deja şansa, spre deosebire de alţi absolvenţi de Litere de la sfârşitul anilor '90, să aud de Şerban Foarţă şi aceeaşi şansă o avuseseră şi Nicolae Steinhardt, şi Emil Cioran.

La 12 februarie 1989, Steinhardt îi scria lui Şerban Foarţă:

"Stimate domnule Foarţă,
Mă las în voia păcatului viclean al trufiei: căci m-aţi socotit vrednic să fiu printre cei aleşi a primi Albumul Mallarmé. (...) tâlcuirile sunt fascinante. Spre pildă: „iar cărţile, citite" parcă e mai sfâşietor decât „tous les livres". „Blânda mea soră" nu-i mai prejos decât „calme soeur".
(...)

Foc e poezia lui Mallarmé şi foc aţi aprins în limbajul nostru poetic.
Alegra zi (pentru „vivace aujourd'hui") îmi pare o biruinţă."

Iar E.M.Cioran, în 13 mai 1989, unei prietene:

„Chère amie,
J'aurais dû vous remercier plus tôt pour l'admirable Mallarmé. Şerban Foarţă s'est attaqué à l'impossible et a a réussi grâce à son talent et aux vertus poétiques de la langue roumaine. Notre peuple a tout raté, sauf graiul. De toutes les langues que je connais, la nôtre est indeniablement la plus poétique. Me voilà patriote..."

Citiţi articolul în întregime aici.