Desene pe asfaltul seriozitatii

16 august 2010

Oricât de neobişnuiţi ar fi cititorii din România deopotrivă cu lumea islamică ori cu romanele de benzi desenate, “Persepolis” (Editura Art, 2010) va topi orice reţinere. Chiar şi o simplă răsfoire a romanului tradus acum şi în română, după o carieră internaţională impresionantă, este suficientă ca să te captiveze.

Marjane Satrapi a devenit o autoare celebră imediat după ce publicul francez a citit “Persepolis”. În mod ironic, poate, este cel mai cunoscut scriitor de origine persană lansat în Franţa după anul 2000. Cu toate că franceza este doar limba ei de adopţie, Satrapi recunoaşte în interviuri că traducerea poate fi înşelătoare chiar şi pentru un roman grafic: “În Franţa se spune că o traducere este ca o femeie. Este ori frumoasă, ori fidelă. Cred că e mai bine să fie frumoasă, pentru că atunci când este prea credincioasă originalului, s-ar putea să fie prea urâtă. Francezii…”.

Autobiografie în alb şi negru Romanul este o autobiografie atât de seducătoare, încât nici nu mai are importanţă în ce măsură sunt romanţate faptele. De altfel, s-ar putea să nu fie prea târziu pentru publicul românesc în memoria căruia bântuie amintiri contradictorii legate de propria revoluţie să descopere iluziile şi deziluziile care au însoţit revoluţia islamică din Iran.


Desenată în cea mai mare parte în alb şi negru, povestea micuţei Marjane şi a locului pe care muzica rock îl are în imaginarul musulman este cât se poate de apropiată de orice amintire despre copilăria şi adolescenţa în totalitarism.

Cititi articolul in intregime, in ziarul Ring.

Toate drepturile rezervate © Grupul Editorial ART