Cuba continuă - Cosmin Bumbuț & Elena Stancu

21 septembrie 2012

Humberto crește cocoși pentru lupte; Guillermo face fotojurnalism de amorul artei; Alex închiriază camere turiștilor străini; bătrânul René Frometa este pictor naiv și ține un muzeu dedicat mamei sale.

Aceștia și mulți, mulți alții sunt eroii unei cărți magnifice, în care imaginile nu ilustrează textul și nici viceversa. Poveștile Elenei Stancu țes o lume colorată și veselă, ca și fotografiile lui Cosmin Bumbuț. Destule personaje rămân fără portret. Destule priviri nu capătă un nume.
Știți câte țări comuniste mai există, în 2012, pe tot globul? Doar cinci: China, Cuba, Laos, Vietnam și Coreea de Nord (deși aici sistemul de moștenire a președinției e atât de bizar, încât unii o consideră un fel de monarhie). Ba nici China, pretind economiștii, n-ar fi chiar comunistă-comunistă.
Dar Cuba lui Fidel Castro rămâne un bastion al filosofiei egalitare, un tărâm al încrederii în conducerea centralizată și în revoluția perpetuă. Asta susține ideologia oficială; cu oarecare nuanțe, asta pretind și autorii cărții de față. Ei au traversat țara, evitând reperele turistice, căutând cu tot dinadinsul cubanezii autentici. I-au găsit, s-au împrietenit cu ei, au discutat despre orice. Au constatat că majoritatea sunt cumplit de săraci (salariul mediu pe economie este de 15 dolari americani), dar totodată veseli, gata să danseze, foarte liberi în chestiunile sexuale și fără inhibiții în a critica regimul comunist. Iar această critică, spun autorii cărții, se referă strict la problemele economice: la faptul că nu pot pleca să muncească în altă țară, la embargourile aplicate Cubei, la greutatea de a cumpăra o mașină de spălat sau un automobil. Însă oricât ar fi de greu, ei se descurcă - și cum să nu fie viața minunată, când e tot timpul rezonabil de cald iar mâncarea crește în copaci sau înoată în apă, gata să sară în farfurie?
Oameni frumoși, relaxați, tineri sau bătrâni compun această carte, mai contaminantă decât orice ghid turistic obișnuit. Avem aici imaginea unui Paradis terestru, încă necorupt de capitalism, dar în stare să negocieze eficient cu capitalismul. „Un Mundo Mejor es posible", scrie pe casa de marcat a unei vânzătoare din Bayamo. Pe un stâlp: „Viva Fidel". Textul susură: „doi soți, trecuți bine de 40 de ani, se îmbrățișează drăgostos, iar mâinile lui coboară pe fundul ei și o ciupesc."

Citeşte restul articolului aici.

Toate drepturile rezervate © Grupul Editorial ART