Cărți frumoase

de Cristina Manole acum 9 luni

O altă carte frumoasă-frumoasă, la propriu și la figurat, este Istoria Artei (Editura ART, 2012, traducere de Nicolae Constan­tinescu, a XVI-a ediție revizuită, adăugită și cu un nou design, după cum se precizează pe coperta patru) a faimosului profesor austriaco-britanic E.H. Gombrich.


Încep cu o mai veche bombăneală. Nu oricine merge la sală să facă fitness și să poată ține în mînă astfel de volume, repet, splendide, dar greu de manipulat. Nu toată lumea citește la birou; albumele splendide, etalate în vitrina de la Librăria NOI, nu pot fi citite culcat şi nici măcar în fotoliu. Aici ar interveni o lungă dezbatere despre cum și unde citim. Trecînd peste această paranteză, apreciez în grad înalt nu doar textul - accesibil și fluent, așa cum a și fost conceput de eruditul istoric de artă -, ci şi masivul volum. Splendid editat și în varianta românească, cu numeroase reproduceri de bună calitate. Ideea de a completa Povestea artei prin timp și spațiu cu reproducerile lucrărilor despre care se avansează judicioase și elegante formulări - ideea este a primului editor englez de la Phaidon Press - este bine-venită. Au trecut multe decenii de la apariția primei ediții - The Story of Art, 1950. Consemnăm cu bucurie că textul nu și-a pierdut din prospețimea formulărilor. Ca și în cazul altor istorici de artă care s-au dovedit și foarte buni povestitori - și îi am în vedere aici pe Élie Faure și Herbert Read -, Gombrich ne aruncă în vîrtejul unor lumi artistice, ne dă o idee despre spectrul larg al diverselor civilizații și culturi de-a lungul imemorabilului trecut. Toată cartea este interesantisimă, din Egiptul antic pînă la corifeii modernității secolului al XX-lea. O carte minunată, o spun fără să-mi fie rușine că mă mai bucur de cărți. Iar prețul volumului - mereu un criteriu la achiziție -, la o iute socoteală (frumusețe/ erudiție/ eleganță grafică), nici n-ar fi prea mare.

 

Citeşte restul articolului aici.

Vă recomandăm şi