Corabia lui Cortazar

de Raisa Stoleru acum 2 ani

,,Ce poate face un autor cu oamenii de rând, absolut banali, şi cum să-i înfăţişeze cititorului, ca să-i facă interesanţi cât de cât? Să-i lase cu totul în afara ficţiunii este cu neputinţă, deoarece oamenii obişnuiţi sunt, clipă de clipă, cheia şi punctul esenţial, verigile necesare în lanţul întâmplărilor vieţii; să-i omită înseamnă să piardă orice legătură cu adevărul.” (Dostoievski, Idiotul)

 

Ca un răspuns pentru marele scriitor rus, Julio Cortazar îşi îmbarcă personajele, aceşti ,,oameni de rând, absolut banali”, pe un vapor cu o destinaţie necunoscută. Încotro? Pe ce vapor? Cât? Cu cine? Nici unul dintre ei nu ştie, dar toată lumea, inclusiv noi, cititorii, ne aşteptăm la ceva spectaculos din partea Câştigătorilor Loteriei Turistice. Dăm pagină cu pagină încercând să găsim dezlegarea enigmelor de la începutul romanului, căutând un personaj preferat în caleidoscopul oferit de Cortazar, printre naivul elev Felipe Trejo, cuplul Nora-Lucia, profesorul Medrano, Paula, Lopez, sau în echipa metafizicului Persio, Claudia şi a micuţului Jorge.

 

Ceea ce întâlnim este o lume colorată, cu intelectuali, adolescenţi şi femei ale căror vieţi sunt prinse în gândirea societăţii, o lume care te captivează tocmai prin simplitatea sa, prin micile sale secrete şi drame, prin diferenţa dintre personaje şi felul în care acestea interacţionează, se confesează şi încearcă să găsească acel ceva – o legătură, o experienţă spirituală sau pur sexuală, o transformare, o înţelegere metafizică.

 

Citește în continuare aici.