Ceci n'est pas un livre

de Cătălin Stănescu acum 1 an

Fosbury Flop

Nu întâmplător, cred, dar puteţi să mă contraziceţi, Paul Arden îşi începe cartea** cu exemplul unui atlet necunoscut până la Jocurile Olimpice din Mexic din 1968, Dick Fosbury. Head-ul, căci titlu nu îi putem spune, acestui book print introductiv, iar nu capitol, căci nu putem vorbi în această carte de aşa ceva, doar vorbim de fostul director de creaţie de la Saatchi&Saatchi, este Hai să începem cu dreptul, cu luarea unor decizii greşite.

Cu ce a greşit Dick Fosbury de a ajuns celebru?

În loc să abordeze frontal săritura la înălţime, procedeul devenit dulce métro, boulot, dodo, Fosbury ridică bara la o înălţime record, în săritură face o piruetă şi întoarce spatele obişnuinţei. Sare peste bară, ridică picioarele şi intră în istorie. Prin asumarea de riscuri.

De ce nu este o alegere întâmplătoare?

Simplu. Fosbury se avântă în orb. Nu vede obiectul de cucerit. Duşmanul. Aţi mai auzit de vreo oaste care să atace cu spatele? (există una singură şi se pare că e de partea răului, cel puţin asta e părerea Sfinţilor politicieni, iar această oaste nu ne ia deloc prin surprindere – cel puţin până când nu ajungem în faţa medicului de dermato-venerice).

Ce rămâne după Fosbury via Arden?

Nu te lua după turmă (mă gândesc şi la înregimentarea politică, şi la Revoluţie, şi la orice formă de manipulare). Nu-ţi suprima bucuria de a surprinde realitatea şi obişnuinţele. Sau: De ce să nu trăieşti bucuria despărţirii de asuprirea modelelor?

Citeşte articolul în întregime aici.