Volumul reuneşte cele mai importante poeme religioase ale lui Vasile Voiculescu, acoperind un vast interval creativ.
"Este prima trăsătură de care trebuie să ţinem seama în orice încercare de analiză a universului spiritual al scriitorului: convingerea neclintită într-o prezenţă de nedefinit, de neexplicat, dar incontestabilă. O convingere care poate cunoaştemomente de fervoare şimomente de apatie, momente de tăcere îngheţată saumomente de extaz, dar care nu e niciodată pusă la îndoială sau negată. Voiculescu e născut cu harul credinţei, componentă genetică a spiritului său. Formele dogmatice sau rituale în care îşi exprimă credinţa sînt variabile istorice. O altă caracteristică, mai greu de acceptat pentru cei nedăruiţi cu capacitatea de a avea experienţe similare, constă într-o înzestrare nativă cu o formă specială de bioenergie, superioară mediei." (Roxana Sorescu)
Vezi mai mult
Acest titlu a apărut în colecția Cărți esențiale la Editura ART
Vasile Voiculescu (1884-1963), poet, prozator şi dramaturg, a fost unul dintre numele reprezentative pentru tradiţionalismul interbelic românesc. Influenţat de Alecsandri, Vlahuţă şi Coşbuc, Voiculescu a debutat în 1916 cu volumul Poezii, stilul său căpătând puternice influenţe expersioniste(după cum demonstrează poemele din volumele ulterioare: Pârga (1921), Poeme cu îngeri (1927), Destin (1933), Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de Vasile Voiculescu (1964) ş.a.m.d. A fost, de asemenea, medic şi doctor în medicină la Bucureşti şi a ţinut conferinţe radiofonice pe teme de medicină pentru ţărani. În proză îi apar postum Capul de zimbru, Ultimul Berevoi, amândouă volume de povestiri fantastice, romanul Zahei orbul. Dintre piesele sale de teatru amintim Duhul pământului, Demiurgul, Gimnastică sentimentală şi Pribeaga. În 1941 a primit Premiul Naţional pentru poezie, însă între 1958 şi 1962 a fost închis pe motive politice.
