Sub pretextul unor scrisori adresate lui Osip Mandelştam, BAS comentează momente, scene, atitudini din opera şi din biografiile unor scriitori precum Faulkner, Babel, Gorki, Tolstoi, Dostoievski (“Dosto”), Bulgakov, Flaubert etc.
Sub pretextul unor scrisori adresate lui Osip Mandelştam
(alintat “Osea”) – dar termenul de pretext riscă să fie exterior şi aproape
frivol în raport cu semnificaţiile de ordin moral şi estetic ale acestei
corespondenţe -, BAS comentează momente, scene, atitudini din opera şi din
biografiile unor scriitori precum Faulkner, Babel, Gorki, Tolstoi, Dostoievski
(“Dosto”), Bulgakov, Flaubert etc.
Punctul de plecare este, de obicei, Osip Mandelştam a cărui
figură tragică funcţionează ca un fel de “mişcător nemişcat” în reţeaua de
analogii şi reminiscienţe (livreşti şi nu numai) dezvoltată de autor. Citatele
alese, insistenţele analitice, observaţiile psihologice ale acestuia deconspiră
un ochi de prozator. De altfel, fiecare epistolă este o proză confesivă,
ritmată dramaturigic, cu reveniri şi mici paranteze polemice.
Bogdan-Alexandru Stănescu dovedeşte din aceste pagini că
ştie să “citească” marea literature. Nu e exclus să ajungă să o şi scrie.
Mircea Martin
Avem, pe de-o parte aici, în Enter Ghost, pledoaria şi memorialul unui tânăr comparatist de cea
mai bună calitate. Bogdan-Alexandru
Stănescu citeşte şi reciteşte mari scriitori cu o frenezie de care alţii nu
sunt capabili nici măcar în scenele de zi cu zi. E energic şi acaparator în
faţa literaturii bune. În plus, pentru el, epifaniile există, aşa că n-are
nicio sfială în a-l convoca, peste timp şi peste lumi, chiar pe Osip
Mandeleştam, fiind încredinţat că, într-un fel sau altul, acesta îl va
înţelege. E atât de sigur că scrisul înseamnă viaţă încât operează adevărate
grefe de sensibilitate (alipind, de pildă, fanteziile lui Flaubert cu episoade
trăite de Joyce). Pe de altă parte (şi, aş zice, în primul rând), din
subteranele acestei cărţi răzbate o aspră diatribă adresată celor care astăzi
mimează actul lecturii, profesionişti cu patalama (dar fără imaginaţie),
dispeceri, de fapt, ai unor truism mai vechi sau mai noi. Diferenţa se vede cu
ochiul liber: aşa cum o citeşte Bogdan-Alexandru Stănescu, literatura are un
sens. O vor constata până şi scepticii.
Cosmin Ciotloş
Vezi o înregistrare de la evenimentul de lansare aici.
