Tarotul personajelor din cărți. Circe este Marea Preoteasă

Continuând seria articolelor Tarotul personajelor din cărți, vă propunem un nou personaj cu rădăcini mitologice, vrăjitoarea Circe.

Am ales să fac analiza acestei eroine tot prin metoda Tarotului. Acestă cale ne îndeamnă la o introspecție profundă. Astfel, observând energiile arhetipale care ghidează personajul, cititorii pot găsi la rândul lor inspirație. Scopul este acela de a-și accesa resursele interioare de care au nevoie pentru activarea propriei intuiții.

Cărțile de tarot ne prezintă imagini și simboluri pentru a ne transforma intențiile formulate vag, în acțiuni concrete. (TeenTarot: What the Cards Reveal About You and Your Future, Theresa Francis-Cheung)

Circe este Marea Preoteasă

Dacă citești cartea scrisă de Madeline Miller o să descoperi o perspectivă originală asupra lumii tiranice a zeilor din Olimp, dar mai ales asupra personajului absolut fascinant, Circe, cea care a devenit prima vrăjitoare din literatura occidentală.

Autoarea repovestește într-o manieră personală legendele Olimpului, aducând în prim plan personajele cu însușiri atipice față de clasicii zei. Care a fost rolul nimfelor, oamenilor, animalelor și monștrilor mitologici și de ce erau aceștia atât de neglijați și chiar pedepsiți de marii zei și titani?

Urmărind călătoria lui Circe, vom descoperi că zeii se temeau de tot ceea ce era diferit de ei, motiv pentru care până la finalul narațiunii, ea va trebui să facă o alegere între natura divină și cea muritoare.

Fiica titanului Helios și a nimfei oceanului Perse, Circe întrupează arhetipul Marii Preotese.

Călătoria ei inițiatică este ilustrată de matricea arhetipală asociată cu Marea Preoteasă, compusă din șapte energii din Tarot, ce simbolizeaza simțul direcției învățat în mod intuitiv.

2 de Monede – Schimbare

Energia acestei cărți reprezintă dualitatea originii lui Circe. Născută din uniunea dintre un titan și o nimfă, aceasta nu moștenește puterea sau frumusețea specifice zeilor. Încă de la început, copila-nimfă realizează că nu va avea parte niciodată de afecțiunea părinților și se hotărăște să fie vigilentă. Ea devine un fin observator și compensează lipsa calităților fizice printr-o inteligență vie.  

Circe descoperă că nu este atrasă de distracțiile frivole ale zeilor și înțelege că într-o lume perfectă, conflictul poate izbucni la orice pas. Și pentru că singurul lucru constant este schimbarea, ea va începe să asimileze toate informațiile din mediul înconjurător pentru a se putea adapta.

Aceasta a fost prima lecție pe care am învățat-o. Pe sub chipul bine cunoscut și pașnic al lumii se mai află unul care de-abia așteaptă să sfâșie universul în două.

2 de Bâte – Stăpânire de sine

2 de Bâte simbolizează stăpânirea de sine. Această energie aduce echilibru emoțional și integrarea valorilor morale.

Un moment important în evoluția personajului, îl reprezintă oportunitatea acesteia de a participa la un eveniment din lumea titanilor: pedepsirea lui Prometeu pentru actul său de nesupunere. Acesta îndrăznește să ofere focul oamenilor, sfidând legile zeilor. Inspirată de atitudinea marelui titan al focului, Circe, își stăpânește frica și inițiază la rândul ei primul act de nesupunere: îi oferă lui Prometeu o cupă de nectar și îl întreabă ce a stat la baza gestului, dar mai ales de ce a preferat să își accepte suferința. Această conversație îi va ghida parcursul împlinirii propriului destin.

Se exprimase tare ciudat, căci pe el urma de fapt să-l pedepsească. Însă mi-a plăcut, căci erau vorbe de taină. Pe dinafară păreau de piatră, însă ascundeau înăuntru sămânța.

2 de Cupe – Iubire

2 de Cupe reprezintă tipul de iubire care hrănește, creează și inspiră. Nimfa nu va primi niciodată dragostea părinților ei, însă va cunoaște iubirea la nașterea fratelui său Aietes, de care va avea grijă până când acesta va pleca din regatul titanilor. Mai târziu, ea va cunoaște un alt tip de iubire. Circe se va îndrăgosti de un muritor pe nume Glaucos, un fiu de pescar sărac. Această iubire o învăță empatia. Astfel, va intra în contact pentru prima dată cu puterile ei de vrăjitoare.

Cu ajutorul poțiunilor din plante, îl transformă pe Glaucus în zeu. Tot cu ajutorul vrăjilor, o transformă și pe superba nimfă Scylla, rivala sa în dragoste, într-un monstru de apă, care mai târziu va teroriza muritorii. Circe se va simți vinovată și va încerca să-și împlinească simțul datoriei.

Era adevărat. Nu doar că o să răscolesc întreaga lume, o să-o spintec, o să-i dau foc, o să fac orice, oricât de rău ar fi, ca să-l țin pe Glaucos lângă mine.

2 de Săbii - Pace

Cu ajutorul energiei acestei cărți, Circe va integra lecția dură a iubirii, reușind să se împace cu ideea că locul ei nu este printre zei și titani, chiar dacă din ei a fost zămislită. Ea va fi pedepsită de tatăl ei și chiar de însuși Zeus pentru gestul necugetat de a folosi pharmaka, o poțiune magică capabilă să transforme oamenii în zeități și nimfele în monștri. Este trimisă în exil, pe o insulă sălbatică, unde va începe să descopere forțele naturii, elaborând leacuri și formule magice. Neavând permisiunea să primească vizite, ea descoperă că aici are un cămin. În această oază de liniște, mintea îi devine din ce în ce mai meditativă și capabilă să ia decizii clare, ceea ce duce la pacea interioară.

Zi de zi, insula înflorea tot mai mult. Grădina mi se cățărase pe casă și-mi sufla parfumul ei pe ferestre. La vremea aceea lăsam obloanele ridicate. Făceam tot ce pofteam. Dacă m-ai fi întrebat, aș fi zis că-s fericită.

Marea Preoteasă – Intuiția

Marea Preoteasă este cea mai înaltă forță ce guvernează matricea arhetipală a personajului, modelând toate celelalte resurse intuitive în încredere de sine si independență.

În ciuda pedepsei, pe insula lui Circe va ajunge Hermes, zeul comunicării și al călătoriilor care va deveni  legătură ei cu lumea exterioară. Acesta o va învăța arta conversației, pe care eroina o va utiliza, pentru a afla planurile ascunse ale zeilor si oamenilor deopotrivă.

Circe va trece printr-o serie de aventuri menite să îi aprofundeze cunoașterea magiei și a naturii oamenilor, față de care simte o fascinație inexplicabilă. Reușeste să părăsească pentru o vreme insula și își folosește intuitiv darurile pentru a depăși obstacolele produse chiar de familia ei. Tot intuitiv refuză oferta surorii ei de a intra în jocurile pline de intrigi ale zeilor. Aceasta decide să se întoarcă pe insula ei iubită.

Tata m-ar pune în lanțuri cu mâinile lui dacă și-ar putea păstra neprețuita lui alianță. Chiar tu ești dovada. Zeus are groază de vrăji și-și dorea să jertfească pe cineva. Tata te-a ales pe tine pentru că prețuiești cel mai puțin. Iar acum ești prizoniera pe insula aia și n-o să pleci de acolo în veci. Ar fi trebuit să știu că n-o să-mi fii bună la nimic. Ieși. Ieși să nu te mai vad niciodată.

Puterea – Forța

Arhetipul puterii, este unul dintre cele două resorturi principale cu ajutorul cărora Circe reușește să avanseze în lumea guvernată de capricioșii zei. După întoarcerea ei acasă, pe insulă ajung din ce în ce mai multe corăbii, amenințând traiul liniștit al acesteia. Descoperind că în spatele trupurilor vulnerabile ale muritorilor, pot sălășlui monștri, ea decide să se apere, producând o vrajă neașteptată: transformă bărbații care o amenință, în porci.

Forța interioară o susține pe Circe să ia o decizie care îi va schimba radical viața de nemuritoare. Aceasta dă naștere unui copil muritor al cărui destin va trebui protejat de furia zeiței Atena.

Firea lui muritoare mă urmărea tot timpul, ca bătaia ritmică a unei alte inimi.

Judecata – Renașterea

Judecata este momentul karmic ce duce la renaștere. Trecută prin grele încercări pentru a-și ține fiul în viață, Circe îl cunoaște pe Telemah de care se va îndrăgosti.

Cu ajutorul lui va ticlui și va duce la bun sfârșit planul de a o ucide pe Scylla, monstrul creat de ea însăși. Reușind să stopeze consecințele propriului gest nesăbuit din vremea când încă trăia printre zei, Circe mai are încă o decizie importantă de luat.

Fiind cea mai puternică vrăjitoare dintre zei și prima de felul ei, va continua oare să ducă mai departe aceste daruri?

Povestea lui Circe este fascinantă și dezvăluie cititorilor latura ascunsă și vulnerabilă a zeilor: frica de a-și pierde puterea în fața necunoscutului.

Circe inspiră prin curajul de a-și asuma sensiblitatea și darul intuiției și de a pune la îndoială regulile absurde impuse de zei.

Iată ce m am gândit: că până atunci viaţa mea fusese doar negură şi adâncuri, însă nu eram una cu apa aceea neagră. Eram o făptură din ea.

Am mers pe dealuri, prin poienile zumzăitoare cu cimbru şi liliac, şi mi am lăsat urmele pe nisipul galben al plajelor. Am cercetat toate intrândurile coastei şi toate peşterile, am descoperit golfurile liniştite şi ţărmul unde corăbiile puteau arunca ancora. Am auzit urletele lupilor şi orăcăitul broaştelor afundate în mâl. Am mângâiat scorpionii maronii şi lucioşi care îndrăzneau să mi arate cozile. De abia dacă le simţeam ciupitura otrăvitoare. Mă îmbătasem cum nu mai reuşisem niciodată, cu tot vinul şi nectarul din palatul tatei. Nu mă mir că m am mişcat atât de încet, mi am zis. Până atunci fusesem o ţesătoare fără fir de lână, o corabie fără mare. Iar acum iată unde am ajuns să mă avânt.

Apoi am învăţat că pot să fac lumea să se mlădieze după voinţa mea, cum se mlădiază arcul când slobozeşte săgeata. Aş fi trudit de o mie de ori pe atât doar ca să ţin toată puterea asta în mâinile mele. Mi am zis: pesemne că aşa s a simţit şi Zeus când a înălţat trăsnetul pentru prima oară. (Circe, Madeline Miller)