Nimeni nu ştie ce face redactorul...
Dactează şi redactează. Asta face. Stă ascuns în caseta tehnică de pe pagina 4 (de regulă, căci poate fi plasat, bine-mersi, şi la sfârşit) şi nimeni nu-l bagă în seamă. Numai că e scos imediat în faţa clasei, la tablă, e pus la colţul de ruşine şi i se sparg în cap aproape toate oalele pline cu litere: că n-a văzut cuvântul în plus, că i-a scăpat litera ("â", în loc de "i", ajungând "lângă", în loc de "lingă" – vezi Alain Robbe-Grillet, Un roman sentimental, p. 105; mea culpa, însă e o poveste mai lungă), că nu şi-a dat seama că sună naşpa, că rândul orfan de la pagina cinşpe, că ce-i cu nota asta pe pagina ailaltă, cum, nu ştia că mass-media se declină? ş.a.m.d.
Când iese cartea bine, toţi laudă traducătorul. Când sunt scăpări majore, vai, redactarea lasă de dorit, cine-o fi redactat? Hm...
Sunt redactor de aproape patru ani la Editura ART, şi asta îmi ocupă cam tot timpul. Visez note, mă crizez la virgula dintre subiect şi predicat, mă dau de ceasul morţii cu vreo traducere, scormonesc după citate prin biblioteci, citesc în autobuz, în metrou (cobor greşit, după care mă trezesc într-o mulţime pestriţă de m-apucă panica), pe stradă, silabisesc tot ce scrie în tramvai (P-L-Ă-T-E-Ş-T-I C-Ă-L-Ă-T-O-R-I-A SAU S-U-P-R-A-T-A-X-A DE 50 DE LEI), îmi vine să pun virgule acolo unde "urlă" (deşi îmi place să cred că nu-s o virgulistă înrăită), las cu greu cartea să plece la tipar, abia mă uit după ce apare, de teamă parcă să nu mă muşte.
Însă de la un timp gândesc ionescian: la ce bun atâta atenţie, atâta teamă de cuvintele, de propoziţiile şi de frazele potrivite, când, oricum, cartea nu va fi perfectă, fără greşeală? Şi, ca să continui (acum e corect aşa, nu ca înainte vreme "continuu"; aşa au vrut acadmicienii, să regularizeze paradigma), dacă voi ajunge să redactez Cartea (perfectă, cum ar veni), asta va însemna, mallarméean, strigătul lebedei. Eu plec...
PS. Frustrarea redactorului: cu fiecare carte citită şi redactată, ştie mai mult, dar şi uită mai mult. Pentru că mereu vin altele, şi tot altele, se precipită, se învălmăşesc. Volubilis...
Text de Raluca Dincă, redactor la Editura ART. Pe lângă numeroase titluri din Colecţia Demonul teoriei şi volumele semnate de Dumitru Ţepeneag şi Gheorghe Crăciun publicate de ART, Raluca a mai redactat Locuiesc în televizor, Îmblânzirea divinei egrete, Conceptele şi istoriile lor ş.a.m.d.