Luiza Vasiliu scrie în commonplacesandelephants.blogspot.com:
ieri, tot la cafea, am citit dintr-o răsuflare "toxic", jurnalul scurt al lui françoise sagan din clinica de dezintoxicare unde a trebuit să scape de palfium, un înlocuitor de morfină. (...) scrie aşa: "Inima-mi bate prea tare sau poate nu îndeajuns de tare (...) Guy şi ..
Adevărul e că, după o astfel de descriere, conţinutul cărţii aproape nu mai contează. Tipele ca Francoise Sagan se vând singure. Asta nu înseamnă, totuşi, că ceea ce le iese din degete e literatură. Poate fi un simulacru, într-un caz fericit, ori un rebut, în altel ..
O carte frumoasă. Un „mic jurnal al dezintoxicării". Françoise Sagan consemnează (cele trăite într-o clinică de dezintoxicare), Bernard Buffet desenează (pe marginea textului, printre rînduri, de-a lungul şi de-a latul lucrurilor sau stărilor povestite). Nu e doar un ..
1954 a fost un an bun, ca să îi parafrazez pe cei de la The Who. Anul se deschide cu o critică tovărășească adusă comunismului de către Milovan Djilas, preşedintele Parlamentului iugoslav, Joe DiMaggio cere şi obţine mâna lui Marilyn Monroe, Elvis Presley înregistrea ..
Unul dintre efectele ciudate ale celebrităţii timpurii este acela că publicul poate să capete destul de repede impresia că ai murit de mult. Este cazul lui Françoise Sagan, vedeta literară a anilor '50. Cu toate că moartea ei a fost anunţată acum şase ani, impresia generală era că ..