Ştiinţa nu trebuie să fie neapărat serioasă, ţeapănă, morocănoasă. De ce, în numele unei triste ştiinţe, istoricii artei vor ca nimeni să nu râdă, de pildă, în faţa picturii?
- Publicată în octombrie 2008 Traducere din limba franceză de Laura Albulescu
Nu vedeți nimic. Cea mai spectaculoasă carte de istoria artei
Mădălina Georgescu scrie în bookaholic.ro:
Pentru mine, cartea lui Daniel Arasse nu e neapărat o carte de istoria artei. I-aş spune mai degrabă o carte de eseuri despre istoria artei – 6 eseuri, pornind de la 6 imagini. Şi aş adăuga că, dacă istoria artei s-ar scrie în discursul şi dinamismul acestei cărţi, atu ..
O carte care are deja două ediţii în limba română şi care se bucură de un binemeritat succes.
Cristian Pătrăşconiu scrie în Pătrăşconiu.ro:
Lucrarea lui Tiţian, alături de alte cinci picturi celebre constituie "materiile prime" "pe care un neobisnuit hermeneut al artei, Daniel Arasse, le “citeste” in maniere seducatoare." Citeşte mai departe.
O carte splendidă, care se citeşte pe nerăsuflate, dar cu mari precauţii şi delicii estetice. Precauţii - fiindcă doreşti să înţelegi, delicii - deoarece ai vrea să nu se mai termine.
01 feb 2010
O voluptate a jonglării cu istoria artei
Eugen Istodor scrie în -:
Entuziasmantă carte. O demenţă a interpretării detaliilor cum rar am văzut şi o voluptate a jonglării cu istoria artei şi cu micimea noastră umană.
26 apr 2009
O desfătare intelectuală
Stelian Ţurlea scrie în Ziarul de duminică:
Dacă nu vedeţi nimic... Citiţi această carte admirabilă a lui Daniel Arasse şi veţi începe să priviţi cu alţi ochi pictura. Lucrarea de faţă a şi fost considerată una dintre cele mai bune apărute la noi in 2008, o desfătare intelectuală
Un volum realmente savuros si foarte instructiv, care beneficiază de excelente condiţii grafice, cu care, de altfel, cei de la Editura Art ne-au obişnuit.
01 feb 2009
Câteva pânze înrămate
Sorin Lavric scrie în România literară:
Principalul merit al cărţii este că te atrage de partea picturii propunându-ţi un joc al inteligenţei. Aproape că îţi vine să îl verifici pe Arasse în fiecare constatare pe care o face asupra unuia sau altuia dintre tablouri. La sfârşit, indiferent că îi dai sau nu dreptate ..
Totul cu o vervă, un umor şi un fel familiar de a vorbi
Ioana Pârvulescu scrie în România literară:
Cartea te învaţă să vezi acolo unde nu numai profanul, ci uneori şi iniţiatul nu vede, iniţial, mare lucru. Totul cu o vervă, un umor şi un fel familiar de a vorbi despre cele mai înalte lucruri, care fac din profesorul Daniel Arasse un fel de Leonard Bernstein al picturii.
01 feb 2009
Pur şi simplu nu ai putut să o laşi din mână
Iulian Tănase scrie în Academia Caţavencu:
Trebuie să pară cel puţin ciudat să îi spui cuiva că ai citit o carte de istoria şi teoria artei cu sufletul la gură, că pur şi simplu nu ai putut să o laşi din mână, de parcă, prin cine ştie ce mecanisme ciudate, autorul ţi-ar fi lipit cartea de mână şi de retină, şi ..
Nu vedeţi nimic este o carte obligatorie pentru iubitorii de artă. Odată citită, devine o carte iubită pentru toţi cei care nu consideră arta o „obligaţie profesională". Din fericire, Daniel Arasse a fost străin de aşa ceva.
01 feb 2009
Cartea anului
Alex. Leo Şerban scrie în România literară:
Pentru mine cartea anului a fost acest mic volum cu copertă neagră al istoricului de artă Daniel Arasse. Nu vedeţi nimic este, pur şi simplu, cea mai spectaculoasă carte de istorie a artei pe care am citit-o vreodată !
01 feb 2009
O carte frumoasă, amuzantă, deşteaptă
Florina Pîrjol scrie în Time Out Bucureşti:
O carte frumoasă, amuzantă, deşteaptă, plină ochi de pasiune molipsitoare. Cam cât un roman şi un album de artă la un loc.