Mărul

Pretextul acestui „roman“ este expunerea la Musée d’Orsay din Paris, în 1995, a tabloului intitulat Originea Lumii al lui Gustave Courbet, comandat pictorului în 1866 de un diplomat şi mecena turc, Halil Şerif-paşa.

Comentariile pe marginea tabloului în sine şi a fenomenului declanşat de scoaterea lui, în sfârşit, în faţa publicului, după 129 de ani cât a fost ţinut ascuns, îi oferă scriitorului prilejul de a dezvolta o „teorie a mărului“.

Fructul este privit ca un simbol al dorinţei de cunoaştere umane, care a avut, drept prim efect notabil, alungarea lui Adam şi a Evei din Rai. Mărul însuşi devine, într-un anume sens, o „origine a lumii“.