Frumoasa fără corp

"E îngrozitor să trăieşti fără să poţi citi lumea clipă de clipă", dar, pentru Gheorghe Crăciun, este "şi mai îngrozitor să trăieşti fără să fii în stare s-o scrii". Romanul său, Frumoasa fără corp, care încheie un fel de trilogie (alături de Acte originale, copii legalizate şi Compunere cu paralele inegale) - combinând fragmente epice, pe mai multe voci, poezii sub forma unor "studii după natură", un eseu despre trupul literei, răspunsuri la o anchetă despre condiţiile scriitorului, analize ale propriei scriituri, o explorare conceptualizată a copilăriei -, este un mare "caiet albastru" care vorbeşte despre căutare, despre frumuseţea ascunsă, despre scriitură.

Aventurile literaturizate ale unor intelectuali în căutarea Ei, printre corpurile femeilor frumoase/misterioase şi mai puţin frumoase/misterioase care îi înconjoară, ascund teama autorului de "irealitatea limbajului", voind să surprindă realul, să prindă scriitura realului, trupul literei: "Încearcă iar şi iar s-o atingă, s-o mângâie, încearcă iar şi iar s-o sărute, dar umerii ei, gura ei nu există. Se repede să-şi înnoade braţele în jurul mijlocului ei subţire, dar el cuprinde mereu numai aer. Numai aerul trupului ei, aerul amăgirii."

Seria de autor Gheorghe Crăciun este ilustrată cu lucrări ale pictorului Alexandru Chira. 

Citiţi fragmente din carte pe Liternet