mal armé… ma larme est… m’allarmait
Felicia Antip scrie în România literară:
Să cutez? N-am avut si nu cred că voi mai avea vreodată prilejul de a-mi clama uluirea, admiraţia fără margini, credinţa că este unic, că nimeni n-ar putea să facă ceea ce face el. Nu voi pleca deci urechea la avertismentele bunului simţ, ale simţului măsurii, ale conştiinţei prop ..