Bucuria de a trăi

În apropiere de Arromanches, cei din familia Chanteau o primesc în casa lor pe Pauline, o verişoară în vârstă de zece ani rămasă orfană. Suflet mărinimos şi plin de viaţă, micuţa aduce numai bucurie în sânul familiei. Numai că, pe măsură ce trec anii, crizele de gută ale unchiului Chanteau se accentuează, sănătatea mintală a fiului său Lazare devine precară şi totul se complică...

„În ironia amară din Bucuria de a trăi, Émile Zola a strecurat o doză extraordinară de umanitate. Printre cele mai remarcabile romane ale sale, puţine se bucură de grandoarea cu care este tratată această poveste a unei simple familii burgheze, ale cărei drame au ca decor superb marea, la fel de crudă, de nemiloasă şi de neobosită ca şi viaţa, care distruge încet un biet sătuc de pescari."
Guy de Maupassant

Citeşte un fragment din carte în Revista Echinox.